Până să se reinventeze în Farid Fairuz (2010) și să-și asume o biografie ficțională pentru a interacționa din altă perspectivă cu spațiul public, artistul Mihai Mihalcea a fost unul dintre cei mai activi din domeniul coregrafiei contemporane din România de după 1989. A avut un rol esențial în multe dintre inițiativele care au condus la recunoașterea internațională a dansului contemporan românesc și la înființarea unor structuri și instituții devenite repere ale acestui domeniu, și a fost director al Centrului Național al Dansului din București, din 2005 până în 2010.
A creat și a prezentat spectacole în multe țări europene și în S.U.A., iar participarea sa la festivaluri internaționale n-a trecut neobservată de presa de specialitate. Printre cele mai cunoscute creații ale sale se numară „Stars High in Amnesia’s Sky”, „Memorie de vânzare” (copilărie inclusă)” și “You come to see the show and you’ll get an extra burger!”,
Din biografia pe care Mihalcea i-a schiţat-o lui Farid Fairuz, acesta se conturează ca un personaj de criză, la graniţele fluide dintre exotism asumat, ştire globalistă post 9-11, şamanism urban reinventat, satiră socială şi credinţe ancestrale niciodată complet dispărute, toate acestea fiind dublate adesea de frivolități asumate. Imprevizibil şi incomod, adesea tulburător, Farid Fairuz dă uneori reprezentaţii în faţa camerei de luat vederi, cu tonul ameninţător al lui Bin Laden şi cu îngrijorarea apocaliptică a Wikileaks, pe care apoi le transmite online. Farid e o apariţie neliniştitoare, personajul a cărui prezență anunţă disfuncţionalităţile profunde din societate. În acelaşi timp, el e pasul pe care artistul îl face în afara instituţiei profesionale care ar trebui să-l reprezinte şi merge acolo unde mecanismele clasice de legitimare reciprocă dintre cei care performează şi cei care asistă nu mai funcţionează.
Farid Fairuz locuieşte artistic în universul unei culturi populare care se cere abordată şi atacată cu propriile arme, împinsă la extrem, lăsată fără aparenţa de respectabilitate şi întoarsă pe dos ca singura formă posibilă de critică socială.

Mai jos, biografia fictionala prin care Mihalcea a devenit Fairuz

Farid Fairuz este născut la Beirut dintr-o mamă libaneză și un tată evreu. De-a lungul vieții rămîne marcat de povestea de dragoste tulburătoare dintre părinții săi, care au trăit în clandestinitate vreme de 10 ani migrînd mereu între Turcia, Siria, Liban și Iordania. După dispariția tragică a acestora în războiul din Beirut, este adoptat de doi beduini care îl cresc cu lapte de cămilă și îl educă conform credințelor lor. Fairuz are un comportament diferit de ceilalți copii de vîrsta lui și dovedește o sensibilitate maladivă. Destinul îi surîde la vîrsta de 11 ani cînd este înfiat de o bogată familie iordaniană care se ocupă cu atenție de studiile lui. Astfel Farid Fairuz ajunge să studieze muzica popoarelor arabe, dansul oriental, dansul clasic și contemporan, iar apoi creează spectacole și dansează vreme de cîțiva ani în Europa și Statele Unite ale Americii fiind privit ca o curiozitate.

În timpul unui spectacol, o întîmplare ieșită din comun îi schimbă radical existența. Această întîmplare, povestită în șoaptă numai celor foarte puțini apropiați care îl înconjoară, îi dezvăluie adevăruri tulburătoare și perspective stranii ce îi indică un drum nou. Încurajat de ceea ce simte din ce în ce mai puternic, Fairuz renunță la coregrafie devenind medium și expert vizionar în percepții extrasenzoriale. Deși își continuă existența în maximă discreție, zvonurile au făcut însă tabloidele din lumea întreagă să scrie că Fairuz nu are vîrstă, că nu are o identitate precisă, și că are puterea de a intra în corpul altor persoane, alegînd corpul gazdă în funcție de intensitatea cu care acestea manifestă disfuncții ale sistemului limbic.

Predicțiile sale au ajutat personalități din lumea întreagă pe care le ghideză în demersurile lor profesionale și personale. Dalida, Daiana Ross și Cher au traversat momente de cumpănă în care i-au cerut sfatul. Se spune că celebrul talisman purtat de Eartha Kitt în filmul Catwoman era un cadou oferit acesteia de Fairuz și că genele false purtate la ultimul concert de Shirley Basssey au fost alese în secret de acesta.

După o vreme petrecută rătăcind din nou prin deșert pașii îl poartă spre România, unde găsește că imaginația și spiritul oamenilor sînt foarte bogate, și unde află un loc foarte prielnic pentru activitatea de medium și vizionar. Se spune că unul dintre corpurile gazdă pe care le locuiește de preferință, după cel al celebrei dive libaneze al cărei nume îl poartă, este cel al coregrafului Mihai Mihalcea, pe care l-a ajutat să cîștige concursul de director al Centrului Național al Dansului ocupîndu-i corpul, și apărîndu-l de procesiunile malefice cu o amuletă dăruită în deșert de un bătrîn beduin.

Dan Puric, Mariana Nicolesco și Irina Loghin sînt cîteva dintre personalitățile din România care apelează constant la darurile cu care Fairuz a fost înzestrat. În cercurile academice se vorbește că Fairuz este inițiatorul de drept al proiectului susținut de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național – ”Panteonul Național al personalităților culturale, științifice și educaționale”. Cele mai ascuțite minți din diverse cercuri de intelectuali și politicieni conlucrează de cîțiva ani cu Fairuz pentru a convinge mediile politice internaționale că România este singura țară cu adevărat binecuvîntată.

În 2009, Farid Fairuz s-a lăsat condus de ultimele sale presimțiri și a revenit aproape de lumea spectacolului. După o procesiune înfăptuită într-un orășel minier din Polonia a inițiat procesiunea ”Bun rămas! (sau despre discretele scăpări ale sistemului limbic)!” în care se regăsesc o parte din percepțiile sale recente. Se spune că această lucrare poartă un mesaj secret încifrat în mintea coregrafului pe care îl locuiește deseori, și este rezultatul unui amalgam haotic de tehnici de magie și clarviziune. În procesiunea sa, Fairuz a invocat cinci spirite/ființe cu care a putut stabili un contact extrasenzorial. Spre nemulțumirea acestora, Fairuz le-a cerut necondiționat încrederea și a folosit în exces magie neagră, senzații extrasenzoriale contradictorii și intuiții greu explicabile, toate acestea fiind impuse printr-o atitudine aproape guru-macho.