Gata. M-am hotărât să mă schimb :P Mă simt inutil să stau de pază la ușa realității și a societății românești. Nu că aș fi făcut asta simțind vreo misiune. Cool down, n-am căzut în delirul salvator al lui Puric! Simt doar că nu pot să-mi văd de ograda artei mele fără să iau în considerare efectele puterii și ale politicului asupra tot ceea ce mișcă sau nu. Nu pot să nu consider posibilele implicații sociale și politice ale artei. Dar ce dacă suntem critici? Cui îi folosește și ce produce asta? Introducem teorii alternative, abordăm perspective critice și încercăm să nu cădem în capcanele tot mai sofisticate ale puterii și ale comercialului. So what?

Nivelul și calitatea discursurilor și al dezbaterilor publice sunt deseori lamentabile, iar aproape toate televiziunile comerciale au ajuns la un nivel inacceptabil al calității emisiunilor. Divertismentul este generalizat și copleșitor. În plus, nimic coerent articulat și credibil nu pare să vină din sfera politicului. În acest context, îmi vine să spun că nimic nu mai poate fi luat în serios.

Ca urmare, cum nu vreau să mă acresc pe nici o baricadă a realității și cu nici un steag în dinți, mi-e necesar să mă las purtat în alte zone, dincolo de concret și de realitate. Să plonjez în ficțiune amestecând planuri și spații temporale, ideologii și religii diferite. Să port alte identități și vârste, să sparg limitele pe care mi le trasează cultura din care vin.

M-am plictisit de baricade estetice, de activism, de artistul “gardian”, de poziționări radicale și de minimalismul care uneori nu este altceva decât o lipsă neasumată de imaginație și o comoditate. Nu contest artistul care își asumă cu onestitate orice fel de direcție. Dar când toate astea devin o nouă ideologie, mă simt agresat. Ajunge cu asumarea estetică a austerității.  De azi m-am hotărit să mă schimb :P De-acum încolo vor sta alții de pază pentru mine. Cum zicea Perjo într-un “22”, “îmi iau concediu din societatea civilă”. Ei bine, eu îmi iau concediu și din zona abordărilor responsabile și a pozițiilor critice rezonabile. Am chef să deraiez, să evadez din capcanele realității care mă ține ocupat cu tot felul de rahaturi.  Mă schimb. Mă lansez în ficționalizarea propriei existențe, în amestecul de realități-fictive și ficțiuni-reale. De-acum încolo sunt Farid Fairuz.

Celor care privesc întregul demers drept o abilă mișcare de PR pentru spectacolul creat și-atât, le transmit salutările mele pline de căldură și sărutări de mâini doamnelor.

P.S. Nu vreau doar divertisment. Dacă tot e să ne distrăm, vreau divertisment extrem! Îl vreau pe Babi-minune cântând la curtea prințului în Lacul lebedelor! O vreau pe Mariana Nicolesco la Miss Piranda și pe Irina Loghin cântând “Rugă pentru poporul roman” în deschiderea de la Eurovision! Vreau ca Dan Puric să bată step la deschiderea Catedralei Mânturii Neamului sau, mai bine, pe Puric îl vreau președinte! Îmi iau adio de la luciditate și decență! Îmi iau adio de la cultura română și de la problemele ei.